Sari la conținut

Clase risc seismic

bloc cu bulinaAtenţie la anunţurile atractive „vând garsonieră în bloc fără risc seismicNU există imobile fără risc seismic, ci doar imobile expertizate şi încadrate într-una din cele 4 clase de risc seismic, plus imobile la care nu se cunoaşte riscul seismic fiindcă nu au fost expertizate. Sigure sunt doar blocurile expertizate şi încadrate în clasa risc seismic IV.

Capitole: clase risc seismic – lista imobilelor expertizateistoria normelor seismice

Ce înseamnă clasele de risc seismic sau categoriile de urgenţă

În 1992 autorităţile făceau promisiuni fanteziste de consolidare a blocurilor în regim de urgentă: U1, U2, U3 conform normativului P100-92.

Categoriile de urgentă NU se stabileau (doar) în funcţie de rezistenţa la cutremur, ci şi importanţa imobilului, poziţia în oraş, numărul de oameni afectaţi, existenţa spaţiilor publice la parter, etc, iar unii dădeau „atenţii” experţilor pentru a le califica blocul în categoria U1 care asigura (teoretic) consolidarea gratuită în următorii 2 ani. U2 în maximum 5 ani iar U3 în maximum 10 ani.

Peste 1700 imobile au fost expertizate superficial şi încadrate în 3 categorii de urgenţă (cele care nu necesitau consolidări apăreau pe listă ca neîncadrate), din 1992 până în 1996 când s-a renunţat la promisiunea consolidărilor (sursa: acru.ro).

Conform ordonanţei 20/1994 orice clădire expertizată se încadrează în una dintre următoarele patru clase de risc:
Clasa Rs I, din care fac parte construcțiile cu risc ridicat de prăbușire la cutremurul de proiectare corespunzător stării-limită ultime;
Clasa Rs II, în care se încadrează construcțiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă;
Clasa Rs III, care cuprinde construcțiile care sub efectul cutremurului de proiectare pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranța structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante;
Clasa Rs IV, corespunzătoare construcțiilor la care răspunsul seismic așteptat este similar celui obținut la construcțiile proiectate pe baza prescripțiilor în vigoare.

Un amănunt misterios: unele blocuri încadrate conform ordonanţei 20/1994 au fost expertizate în 1993 iar altele expertizate în 1995 au rămas doar în categorii de urgenţă. Are cineva explicaţii?

Buline roşii s-au montat pe perete DOAR imobilelor Rs I, dar majoritatea au fost demontate fiindcă speriau cumpărătorii, azi unii vânzători susţin că e „fără risc”. Statul asigură costurile consolidării imobilelor Rs I, urmând ca proprietarii să achite în rate 30 (?) ani. Imobilele Rs II pot fi consolidate pe cheltuiala proprietarilor. Imobilele Rs III şi IV nu necesită consolidare. Există mituri că U1=Rs1, U2=Rs2, U3=Rs3, sau că toate 3 urgenţele echivalează cu Rs1. Comparaţie directă NU e posibilă fiindcă normativele de expertiză sunt diferite.

Legea 282/2015 interzice activităţi precum săli de spectacole în clădirile Rs1, ceea ce adus la închiderea multor obiective, inclusiv Cinematograful Patria şi Teatrul Nottara. În 2016 blocul Nottara a fost reîncadrat în clasa Rs2 cu acordul proprietarilor, pentru ca teatrul să îşi poată relua activitatea, pierzând privilegiul consolidării pe banii statului. Ne pune pe gânduri dacă clasele se stabilesc conform riscului de prăbuşire sau conform interesului locatarilor?

Apartamentele din blocurile Rs1/2 au preţ aproximativ 20-30% mai mic faţă de restul din aceeaşi zonă, nu neapărat din cauza riscului prăbuşirii, ci din cauză că băncile nu acordă credit ipotecar pentru imobile Rs1 şi Rs2 (unele bănci nici celor U1). Ele pot fi cumpărate doar cu „banii jos” lucru dificil pentru familiile tinere, de aceea vânzătorii scad preţul în funcţie de cât de mult se grăbesc să vând. De obicei sunt cumpărate oameni de afaceri (care nu sunt numeroşi) şi locuite de chiriaşi (chiar eu am cumpărat o garsonieră într-un bloc Rs1 la jumătate de preţ comparat cu blocurile vecine în scopul de a o închiria).

Expertiza seismică include evaluarea rezistenţei betonului prin preluarea de monste din pereţi sau metode neinvazive (ultrasunete) şi evaluarea crăpăturilor şi dislocărilor dintre pereţi cauzate de cutremurele anterioare, etc. Se dă un punctaj între 1 şi 100 pe baza căruia se încadrează într-una din cele 4 clase de risc. Observ că nu se ţine cont de pereţii sparţi în renovari ilegale.

Nu am înţeles pe ce criterii au fost alese imobilele care să fie expertizate, probabil au ales blocuri avariate la cutremurele în 1977 şi 1986, restul probabil nu au suferit avarii la niciun cutremur şi/sau nu a cerut nimeni expertizarea lor. După anul 2000 foarte puţine blocuri au fost expertizate deoarece proprietarii evită să ceară expertize de frică să nu le scadă valoarea apartamentelor.

Uitaţi-vă în Colentina, Drumul Taberei şi Pantelimon sunt zeci de blocuri expertizate şi încadrate în clase Rs I/II sau U1/2/3 iar alături blocuri identice neexpertizate, ale căror proprietari pun anunţuri atractive „vând garsonieră în bloc fără risc seismic„. Dacă câteva blocuri identice au fost încadrate în aceste clase de risc, e de aşteptat ca toate blocurile construite pe acelaşi proiect să ajungă în aceeaşi clasă de risc DACĂ ar fi expertizate.

Am observat 2 blocuri identice pe Şoseaua Mihai Bravu, D16 (U1) şi D17 (Rs2) şi nu e un caz singular (oare D16 a avut defecte de construcţie şi a fost avariat mai tare, SAU D17 a fost avariat mai tare şi a primit Rs2 în timp ce D16 a rămas neexpertizat conform noilor norme?).

E de preferat să cumpăraţi apartamene în imobile expertizate şi încadrate în clasa risc 3 şi 4, decât în imobile fără risc neexpertizate şi cu crăpături vizibile, care atunci când vor fi expertizate, pot fi încadrate în clasa risc 1 şi 2, caz în care băncile nu vor mai acorda credit ipotecar iar apartamentul pe care ai dat 60.000 euro va fi evaluat la 50.000 euro dar nu îl va cumpără nimeni până nu îl laşi la 40.000 euro.

STERGE: Există mereu riscul să cumperi un apartament construit după 1977 sau chiar după 2000, evaluat la 60.000 euro, şi dacă mâine vine „cutremurul ăla mare” şi avariază blocul, este expertizat şi încadrat la Rs1 sau Rs2, apartamentul tau va fi evaluat la 50.000 euro dar nu îl cumpără nimeni până nu îl laşi la 40.000 euro.

Lista imobilelor expertizate

Municipiul Bucureşti are conform https://amccrs-pmb.ro/amr/file2.pdf la actualizarea din 15 noiembrie 2020:

R1 358 imobile expertizate şi încadrate în clasa I de risc seismic;
R2 368 imobile expertizate şi încadrate în clasa II de risc seismic;
R3 116 imobile expertizate şi încadrate în clasa III de risc seismic;
R4 10 imobile expertizate şi încadrate în clasa IV de risc seismic;
R1 97 imobile expertizate şi consolidate;
U1 U2 U3 1551 imobile expertizate şi încadrate în categorii de urgenţă, neîncadrate în clase de risc seismic corespunzătoare;
N 145 imobile expertizate şi neîncadrate în categorii de urgenţă sau în clase de risc seismic corespunzătoare;
zeci de mii de imobile neexpertizate.

Am găsit la Garanta Asigurări o listă cu imobile cu risc din toaţă ţara: www.garanta.ro/wp-content/uploads/2012_08_03_lista_imobilelor_expertizate_RO_afisat_SITE.pdf (fişierul a fost şters în ianuarie 2020) l-am reupload-at pe site-ul meu lista-imobilelor-expertizate-aug-2012.pdf.

Diverse oraşe: www.mdrap.ro/constructii/siguranta-post-seism-a-cladirilor/programe-de-prevenire-a-riscului-seismic/-8247/-9738

Bucureşti: amccrs-pmb.ro/files/download/assets/Lista_imobilelor_expertizate.pdf (2018)

Ploieşti: www.ploiesti.ro/blocuri risc.pdf
www.observatorulph.ro/social/49275-lista-blocurilor-din-ploiesti-unde-nu-e-bine-sa-locuiesti

Buzău: primariabuzau.ro/institutia-arhitectului-sef/lista-cladirilor-de-locuit-clasa-i-iii-risc-seismic/


Istoria normelor seismice

Progresul tehnologic de la sfârşitului secolul 19, în special inventarea ascensorului şi betonului armat a dat startul construcţiei de clădiri din ce în ce mai înalte. La începutul secolului 20 diverse ţări au reglementat folosirea betonului armat.

După cutremurul din San Francisco (1906) au apărut primele reglementări seismice din lume, după cutremurul din Messina (1908) au apărut reglementări şi în Europa. În România s-a publicat abia în 1927 traducerea normelor de proiectare germane din 1925, scrise pentru clădiri de maxim 30 metri înălţime într-o ţară fără cutremure puternice (sursa: we-better.com).

Perioada interbelică a fost un boom imobiliar, investitorii cumpărau case în zonele centrale pe care le demolau şi înlocuiau cu blocuri cu până la 12 etaje. În spatele faţadelor Art Deco adeseori simetrice şi cu elemente repetitive se ascund compartimentări dezordonate. Arhitecţii interbelici puneau accent pe a satisface dorinţele investitorilor şi nu pe respectarea normelor, proiectând blocuri care să umple în întregime parcelele de teren, adeseori cu forme neregulate. Stâlpii subdimensionaţi şi nealiniaţi în plan orizontal, uneori nici în plan vertical datorită etajelor superioare retrase, plus faţadele cu bovindouri şi alte decoraţiuni grele, le-au făcut vulnerabile la cutremure.

blocul Carlton blocul Belvedere

Normele seismice s-au introdus în România prima dată în 1963, datorită cutremurului de la Skopje, inspirate din normele americane şi sovietice unde se produc cutremure de suprafaţă, fără a se cunoaşte multe despre cutremurele de adâncime din zona Vrancea. Normele au fost actualizate în 1970, 1978-1981, 1996, 2006, 2013 (sursa: revistaconstructiilor.eu şi Cod proiectare seismica.pdf – pagina 62).

Blocurile comuniste din anii 1950 se construiau solid, cu pereţi de cărămidă plină de 30-40 cm grosime, stâlpi de beton doar la blocurile de peste 5 etaje.

După 1958 pentru reducerea costurilor şi mărirea producţiei, majoritatea blocurilor s-au făcut cu stâlpi din beton subdimensionaţi, pereţi principali de 20 cm si interiori de 10 cm, din cărămidă cu goluri, acestea au suferit cele mai mari avarii, cel puţin în Ploieşti toate blocurile din 1958-1963 cu 7-9 etaje plus unele blocuri cu 3-4 etaje au fost expertizate şi încadrate în clasele I şi II de risc seismic. În Bucureşti s-au construit mult mai multe blocuri turn însă doar o mică parte au fost expertizate.

Din 1963 toate blocurile se fac din cărămidă cu stâlpi de beton cu rezistentă mărită, din beton monolit sau prefabricate de beton. Blocurile pe cadre (stâlpi şi grinzi de beton şi pereţi de BCA) au apărut în anii ’70.

La cutremurul din 1977 s-a observat că normele din 1963 au protejat blocurile cu maxim 4 etaje de avarii, dar nu şi unele blocuri turn, în special celor cu parter flexibil (magazine), unde au apărut numeroase crăpături în stâlpi, căptuşiţi după cutremur. Cutremurul din 1977 pus capăt construcţiei de blocuri turn din beton monolit datorită lipsei de elasticitate, dar asta NU înseamnă că blocurile din 1964-1977 din panouri prefabricate sau stâlpi de beton şi pereţi de cărămidă sunt nesigure. Majoritatea blocurilor de 4 etaje se construiau din panouri prefabricate fără stâlpi, de asemenea au suferit crăpături la îmbinările pereţilor, lucru normal care nu reprezintă pericol, armătura ţine blocul în picioare. Blocurile în care s-au sesizat avarii au fost expertizate şi încadrate în clasele II şi III de risc seismic.

Normele de proiectare au fost îmbunătăţite în 1978 şi 1981, dar calitatea execuţiei s-a degradat către sfârşitul anilor 1980 datorită stării de austeritate. Renovarea apartamentelor a scos la iveală bucăţi de lemn, ziare şi nisip unde trebuia turnat beton, panouri prefabricate sudate necorespunzător, constructorii furau materiale, etc. Cel puţin în Bucureşti unele blocuri înalte construite după 1977 au suferit crăpături la pereţii ne-structurali la cutremurele din 1986 şi 1990, au fost expertizate şi încadrate în clasa III de risc seismic.

În concluzie: până în 1963 blocurile NU au fost proiectate să reziste la cutremure ci doar la gravitaţie, doar norocul a făcut ca majoritatea să reziste. Blocurile construite în 1963-1990 au fost proiectate să reziste la forţele pe care le-ar genera un cutremur de până la 8 grade. Dar câte din ele vor mai rezista? Se zvoneşte că blocurile comuniste au garanţie de 50 ani, însă pot rezista şi sute de ani dacă ar fi întreţinute corespunzător, ceea ce nu se întâmplă în România, mai ales după 1990 mulţi pereţi au fost sparţi de nevoile de recompartimentare a apartamentelor şi spaţiilor comerciale. În teorie pot fi sparţi doar pereţii de 5 cm care îmbracă ţevile din baie şi bucătărie, sau cei de la debaralele care nu sunt pe linia stâlpilor. Pereţii de 7-10 cm care despart camerele nu susţin greutatea blocului dar fiind între stâlpi, au şi ei un rol în a prelua forţele laterale la cutremur. PRO TV a arătat cazuri în care au spart chiar pereţi de rezistenţă.

Exemplu: în Santander, Spania au apărut crăpături în faţada unui bloc P+5 în timpul renovărilor la barul de la parter, iar pe 19 iulie 2017 blocul s-a prăbuşit la 9 ore după evacuarea locatarilor (ştire + video).

În România nu au fost deocamdată prăbuşiri în timpul renovărilor, dar la următorul cutremur de peste 7 grade unele blocuri (chiar şi construite după 1977) se pot prăbuşi din cauza structurii slăbite de renovările haotice (ca Lizeanu prăbuşit în 1977 din cauza agenţiei loto de la parter care a spart un stâlp de rezistenţă ca să facă loc unei maşini).

Aţi crede că niciun bloc comunist nu mai e sigur ci doar cele noi. GREŞIT din nou. Conform legilor de după 2000 (unde pot găsi legea exactă?) în teorie blocurile trebuie proiectate să reziste la cutremure de până la 8,5 grade, dar în practică fiecare proiectează cum vrea, pentru a îşi maximiza profitul.

PRO TV a difuzat în 2010 seria de reportaje „Există viaţă după cutremur” arătând cum statul girează abaterile de la lege. Unii dezvoltatori imobiliari, după ce au obţinut dubios autorizaţii de construcţie pentru proiecte care deja încălcau legea, au modificat proiectul, adăugând mai multe etaje, transformând parcarea în apartamente la demisol, după care calitatea execuţiei a fost dezastruoasă (betonul nu a fost turnat omogen, armătura neînvelită, etc). Până şi Asmita Gardens (cel mai înalt complex rezidenţial din România) are probleme grave la structura de rezistenta.

Turcia este lovită de cutremure de peste 7 grade la aproximativ 10 ani: 1976 (7.5 Ms, 4000 morţi), 1999 (7.6 Mw, 17127 morţi), 2011 (7.2 Mw, 406 morţi), 2020 (7.0 Mw, 116 morţi), suficiente cât să facă legi de construcţii solide, şi totuşi la fiecare cutremur se prăbuşesc câteva blocuri destul de noi, datorită legilor încălcate şi defectelor de construcţie (rămâne de aflat adresa blocurilor prăbuşite şi anul construcţiei).

Unii proprietari din blocurile interbelice susţin că dacă blocul lor a rezistat 2 cutremure din 1940 şi 1977, a făcut muşchi şi va rezista pe vecie. GREŞIT din nou. Cutremurele nu antrenează blocurile, din contră, fiecare cutremur slăbeşte rezistenţa blocurilor şi dacă au suferit avarii trebuie să fie consolidate pentru a preveni prăbuşirea la următorul cutremur (sursa: dor.ro), dar în acelaşi timp casele boiereşti de înălţime redusă, construite solid cu mult peste normele de la vremea respectivă, care au trecut toate cutremurele fără nici o avarie, au şanse să rămână în picioare la încă un cutremur mare suferind cel mult avarii, în timp ce unele din blocurile construite după 1977, acelea care au suferit avarii la cutremurul mediu din 1986, vă puteţi imagina că un cutremur mare ca în 1977 le va avaria serios sau chiar prăbuşi.

Numarul de cladiri cu risc seismic

Articol publicat pe 1 Martie 2019, modificat şi completat ulterior. Ai informaţii de adăugat sau vreo opinie contrarie? Lasă un comentariu în josul paginii.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *