Sari la conținut
Home » Evoluţia blocurilor comuniste şi plan apartamente

Evoluţia blocurilor comuniste şi plan apartamente

În timpul realizării hărţilor interactive cu blocurile din Bucureşti, Ploieşti, Buzău şi Târgovişte, am desenat în AutoCAD cele mai populare modele de blocuri (ele reprezintă 80% din blocuri din oraşele menţionate şi se regăsesc într-o proporţie mai mare sau mai mică şi în alte oraşe ale României). Puteţi localiza blocurile pe hartă cu o căutare după releveu.

Până în August 2021 am desenat peste 120 planuri din care peste 60 complete (dimensiuni exacte şi cu mobilă) iar restul schiţe provizorii (doar axele pereţilor) pentru a prezenta aranjarea apartamentelor pe palier la blocurile unde n-am găsit planuri cu cote a fiecărei coloane de apartamente şi/sau n-am avut timp să le desenez detaliat (nu mă plăteşte nimeni pentru planuri?).

Suprafaţa apartamentelor pe grade de confort

Pentru construcţiile noi, suprafeţele minime sunt reglementate prin articolului 73 din Legea 114/1996.

La blocurile comuniste, am analizat personal peste 50 modele de blocuri şi am scris în Excel Analiza blocurilor comuniste.xlsx suprafeţele fiecărei camere (măsurate pe planurile desenate în AutoCAD) iar în tabelul de mai jos am sumarizat totalul suprafaţei utile.

Decretul-lege nr. 61/1990 privind vînzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație a stabilit definiţia confort 1, 2, 3 a apartamentelor şi preţurile la care urmau să fie vândute. Eu am observat că în fiecare decadă au existat 2-3 standarde de dimensiuni, pe care le-am denumit confort 1, 2, 3, fără legătură cu legea 61/1990.

Anii de
proiectare
1
camera
2
camere
3
camere
4
camere
5
camere
Sufra
gerie
Dor
mitor
1984-1990 confort 1 36-38 54-60 72-76 90-100 110-120 19-21 12-15
1978-1986 confort 1 32-36 48-54 60-68 78-84 94-104 18-19 10-13
1966-1978 confort 1 30-32 46-50 58-64 76-82 17-19 10-12
1960-1970 confort 1 26-28 44-46 54-58 74-78 16-17 11-13
1950-1960 30-40 45-60 65-80 ? 16-20 12-16
1978-1986 confort 2 26-28 42-44 54-56 64-68 15-17 8-11
1966-1978 confort 2 24-26 36-40 44-48 58-62 14-15 7-10
1966-1972 confort 3 16-20 30-32 38-42 46-50 12-13 7-10

Suprafaţa locuibilă include sufrageria şi dormitoarele.

Suprafaţa utilă include şi bucătăria, baia, hol, debarale, etc.

Suprafaţa construită include şi balcoanele, grosimea pereţilor exteriori şi jumătate din grosimea pereţilor interiori.

Compartimentarea apartamentelor poate fi decomandat, semidecomandat, nedecomandat, indiferent de gradul de confort.

La sfârşitul anilor 1950 suprafaţa apartamentelor a fost standardizată, iar la sfârşitul anilor 1960 au apărut apartamente cu grade diferite de confort „pentru familii cu venituri diferite” (deşi eu stiam că în comunism salariile erau aproximativ aceleaşi pentru toţi).

Standardul din anii 1960 era să se asigure o suprafaţă locuibilă de 8 m² / persoană, majorată în 1968 la 10 m² / persoană pentru apartamentele confort 1. Suprafaţa totală variază în funcţie de compartimentare, apartamentele decomandate au de obicei holurile mai mari. Dimensiunile au fost mărite treptat, astfel un apartament confort 2 din anii 1980 poate fi mai mare ca un apartament confort 1 din anii 1960.

Până în 1978 apartamentele aveau o baie, doar apartamentele de 4 camere confort 1 aveau 2 băi. În jur de 1977 s-a decis ca toate apartamentele de 4 camere precum şi cele de 3 camere confort 1 au fost dotate cu 2 băi. În Bucureşti după 1978 nu s-au mai construit blocuri confort 2 şi 3 (exceptând blocurile “cruce” de garsoniere confort 2), doar în oraşele mici a continuat construcţia de blocuri confort 2 până undeva în anii 1980. Bucureştenii cu frică de frică de cutremur se folosesc de numărul de băi pentru a identifica dacă blocul a prins cutremurul din 1977. Dar eu vă avertizez că un bloc construit după 1977 nu e întotdeauna mai sigur ca un bloc care a trecut prin cutremure. Citiţi mai multe: riscul seismic.

Planuri blocuri în format AutoCAD .DWG

Fişiere editabile AutoCAD DWG sunt disponibile contra cost. Contactaţi-mă şi spuneţi care planuri vreţi să cumpăraţi ca să setez preţul corect în butonul de mai jos şi apoi faceţi plata cu PayPal sau card.

Formula de calcul a preţului:
5€ prima livrare + 5€ per model bloc + 5€ per plan. De exemplu blocul „spate scobit” , la care am desenat 4 planuri, vă va costa 5€ livrarea + 5€ blocul + 5€ x 4 planuri = 30€ (sau 25€ dacă aţi mai cumpărat ceva anterior).

Scopul formulei e ca preţurile să fie proporţionale cu orele petrecute desenând în AutoCAD şi pentru a oferi discount celor care vor mai mult de 1 bloc. Preţ valabil pentru planurile deja desenate. Pot desena şi planuri noi (la cerere) la preţ dublu!

Notă: denumirile modelelor de bloc sunt invenţii personale, nu corespund cu vreo denumire oficială din perioada comunistă (dacă or fi existat denumiri oficiale), momentan NU am publicat aici toate planurile desenate, le voi publica în viitor după ce definitivez denumirile fişierelor PNG, până atunci le puteţi vedea dând click pe blocurile respective de pe hartă. Ar fi amuzant ca invenţiile mele să devină virale, să vedem anunţuri “vând apartament în bloc tip bară cu băi centrale“.

Vizitaţi şi Apartment Design, planuri şi modele 3D de blocuri desenate de mine, unele inspirate din diverse ţări din lume, altele 100% concepţie proprie.

Seria anilor 1950

În anii 1950 construcţia de blocuri era limitată la coloniile muncitoreşti în jurul fabricilor şi mici cvartale pe terenurile virane din oraşe, de exemplu:

Bucureşti: Bucureştii Noi, Căţelu, Ferentari (blocurile roşii), Muncii (azi Basarabiei), de notat parcelările interbelice Floreasca, Pieptănari, Vatra Luminoasă, unde multe parcele erau încă libere, comuniştii le-au umplut cu blocuri.

Ploieşti: Eminescu (1957-1960), Haşdeu (1959), Mândra (1957), 24 Ianuarie / cvartal Pistol (1958).

Cartierele anilor 1950 erau compuse de blocuri de 1-2-3 etaje cu camere înalte de aproximativ 2,8 – 3,0 metri. Pereţii erau de cărămidă, 30-40 cm grosime, stâlpii de beton nu existau, iar faţadele erau bogate în decoraţiuni. Fiindcă rata migraţiei de la sate către oraşe depăşea ritmul construcţiei de locuinţe, adeseori fiecare cameră era ocupată de către o familie.

Cămine de nefamilişti cu băi şi bucătării la comun, asemănătoare cu blocurile interbelice din Uniunea Sovietică, s-au construit în special în zonele industriale până în anii 1970.

plan plan

Standardul din ~1958

Pentru a reduce costul per apartament şi a mări rata construcţiei de locuinţe, blocurile construite după 1958 au înălţimea camerelor redusă la 2,5 metri, pereţi de cărămidă de 10-20 cm cu stâlpi de beton la colţuri. Elementele prefabricate au început să fie folosite la scară redusă. Blocurile de 4 etaje au devenit dominante, dar unele aveau 7 etaje.

Apartamentele au fost reduse la aproximativ 40-45 m² pentru 2 camere şi 55-60 m² pentru 3 camere, toate aveau 1 baie de dimensiuni reduse, exceptând apartamentele cu 4 camere care erau o raritate (sub 1% din totalul apartamentelor construite).

Bulevardul Basarabia, observaţi îmbinarea blocurilor de 3 etaje din 1957 cu cel de 4 etaje din 1958

La sfârşitul anilor 1950 clădiri din zona centrală ale multor oraşe au fost demolate şi înlocuite cu blocuri pentru a da un aspect socialist, de exemplu blocurile de la Palatul Regal (1959), iar în Ploieşti cele din Piaţa Victoriei (1960-1962). S-au mai făcut „plombe” în zonele centrale din Bucureşti unde rămăseseră goluri între imobilele construite de boierii interbelici pe locul fostelor case.

S-au construit cartiere de dimensiuni reduse, de exemplu:

Bucureşti: Griviţa, Pajura, Giuleşti.
Ploieşti: Haşdeu (1959-1960), Muzicanţi (1961>).

plan plan

Mega-cartierele anilor 1960

În anul 1960 a început construcţia mega-cartierelor la marginea oraşului, de exemple:

Bucuresţi: Berceni (zona dintre Şoseaua Berceni şi Bulevardul Constatin Brâncoveanu), Drumul Taberei, Ferdinard, Giurgiului, Militari, Titan (notă: Drumul Taberei şi Titan includ cvartale construite în anii 1950).

Ploieşti: Republicii-Andrei Mureşanu (1962>), Nord (1962>).

Aceste cartiere erau dominate de blocuri cu 4 şi 9 etaje plus dotări socio-culturale şi spaţii verzi generoase, distanţă minimă între blocuri fiind de 30 metri. Se evita construirea de blocuri orientate către şoselele principale, iar în cazul în care se construiau, se lăsa spaţiu verde de 15 metri până la troturar.

Toate blocurile aveau acelaşi grad de confort, cu sufragerii de 16-17 m² şi dormitoare de 10-12 m². Garsoniere (30 m²), 2 camere (40-45 m²), 3 camere (55-60 m²), 4 camere (70-75 m²). Apartamentele de 2 camere reprezentau peste 60% din total în Prahova şi posibil în toată ţara, exceptând unele cartiere din Bucureşti unde 3 camere dominau. 4 camere reprezentau doar 2% din Prahova şi Dâmboviţa dar în unele cartiere din Bucureşti depăşeau 10%.

plan plan plan plan plan plan plan

planplan plan plan plan

plan plan plan

Îndesirea din anii 1970

Spre sfârşitul anilor 1960 a apărut fenomenul de îndesire, nu ştiu dacă acest lucru s-a întâmplat datorită venirii lui Nicolae Ceauşescu la putere sau a fost iniţiativa lui Dej.

Blocurile turn aveau 10 etaje în loc de 9, distanţă minimă între faţade a fost redusă de la 30 la 25 metri şi încă o dată la 20 metri în jurul anului 1970, au apărut noi blocuri pe spaţiile verzi din proiectul iniţial (vedeţi zona Favorit din Drumul Taberei plină de blocuri de 10 etaje construite în 1969-1972 ieşite din tiparul celor anterioare). Cartierele construite după 1970 sunt aproape lipsite de dotări socio-culturale.

S-a renuntat la zidăria de cărămidă. Majoritatea blocurior de 4 etaje erau din panouri prefabricate în timp ce blocurile de 10 etaje aveau pereţi structurali din beton armat la interior şi panouri prefabricate la exterior. Un număr redus de blocuri fiind monolit (cofraje glisante sau cofraje metalice plane).

Finişajele interioare erau la minim, pardoselile erau acoperite de linoleum în loc de parchet, faianţa nu mai îmbrăca toată bucătăria şi baia ci doar zona de deasupra chiuvetei (nu ştiu exact anul acestor schimbări).

Este posibil ca atunci să fi apărut definiţia de confort 1, 2, 3 (în mod oficial gradele de confort au fost definite în 1990 pentru a stabili preţurile de vânzare ale apartamentelor către chiriaşi), dar eu personal am observat că fiecare cincinal dintre 1965 şi 1990 are apartamente cu 2 standarde de suprafaţă.

Cartiere începute după 1968:

Bucureşti: Berceni (zona Reşita), Colentina, jumătatea vestică din Drumul Taberei, Fundeni, Militari (frontul sudic de pe Iuliu Maniu), Pantelimon, Rahova (zona Şoseaua Alexandriei), Sălăjan, jumătate din Tineretului.
Ploieşti: Vest I, Vest II, jumătate din Malu Rosu, jumătate din Mihai Bravu, Poştei.

Pe lângă cartierele principale s-au construit şi cvartale de blocuri confort 2/3 pe terenurile virane din cartierele de case, de exemplu Banul Udrea, Foişorului, Moise Nicoară (în centru), Melineşti (în Berceni), Baciului, Iacob Andrei, Imaşului, Livezilor, Zăbrăuţi (în Ferentari), Amurgului, Crizantemelor, Pricopan (în Rahova), Electronicii, capătul lui Pantelimon, confortul redus combinat cu amplasamentul (în special în Ferentari unde lipsesc blocuri mai noi) le-au transformat în “zone negre” ale Bucureştiului, populate de ţigani. Nu ştiu dacă acest lucru are legătură cu venirea lui Ceauşescu la putere.

În 1968 s-a permis asocierea unor proprietari pentru a construi blocuri, aceste blocuri sunt de obicei proiecte unicat / non-standard. După 1971 s-a interzis asocierea. Acestea, împreună cu alte blocuri construite de stat probabil pentru nomenclatura comunistă, au apartamente cu 15-25% mai mari ca cele „confort 1”, sunt cele care s-ar numi „confort sporit”?

Apartamentele confort 1 aveau sufragerii în jur de 18 m² iar suprafaţa utilă garsoniere 30-32 m² două camere 46-50 m², trei camere 58-64 m², patru camere 76-82 m².

plan plan plan plan plan plan plan plan

plan plan planplan

Apartamentele confort 2 aveau sufragerii în jur de 14 m² iar suprafaţa utilă garsoniere 25 m², două camere 36-40 m², trei camere 44-48 m², patru camere 58-62 m².

plan plan plan plan plan plan

plan plan plan plan plan

Apartamentele confort 3 aveau sufragerii în jur de 10-12 mp iar suprafaţa utilă garsoniere 15-18 m², două camere 26-32 m², trei camere 36-42 m², patru camere ? m².

plan plan plan
plan plan plan

Blocurile de după 1977

După 1975 s-a trecut la demolări masive şi construcţia de blocuri în aliniament stradal. Se zvoneste că Nicolae Ceauşescu s-a inspirat din vizitele sale în China şi Coreea de Nord, sau că cutremurul din 1977 l-a determinat să ordone demolarea centrelor oraşelor şi construirea de blocuri pe toate bulevardele. Cercetările personale arată că acest nou stil de blocuri era deja în construcţie la momentul cutremurului din 1977, pe Calea Dorobanţi, Ion Mihalache, Nicolae Titulescu, şi Iuliu Maniu, deci Ceauşescu avea planuri masive de sistematizare încă de la mijlocul anilor 1970, iar cutremurul a venit la fix să se folosească de el ca pretext pentru demolări, sau cutremurul i-a amplificat planurile de demolare la toate casele, nu doar cele de la bulevarde. De exemplu frontul de pe Calea Rahovei s-a construit în 1975-1980 iar după 1980 au demolat toate casele până la strada Mărgeanului, şi dincolo de 13 Septembrie, plus Bulevardul Unirii şi zona spre Calea Vitan. Această machetă a Ploieştiului arată blocuri pe fiecare bulevard (o datez de la mijlocul anilor 1970 fiindcă pe Bulevardul Republicii arată altfel de blocuri decât cele construite în 1977-1978).

În Bucureşti unele cartiere sunt aproape în întregime compuse de blocuri cu 8-10 etaje: Colentina şi Ghencea. În alte oraşe blocurile cu 8-10 etaje sunt doar la bulevardele principale, la restul străzilor sunt aliniate blocuri cu 4 etaje. Distanţa minimă între blocuri a rămas 20 metri în Bucureşti, dar s-a redus la 12 metri în provincie, deşi în multe cazuri tiparul străzilor a lăsat distanţe mai mari.

Spaţiul verde a fost redus considerabil datorită reţelei stradale, cartierele par mai îndesite, în ciuda faptului că densitatea de apartamente pe hectar a scăzut, datorită risipei de spaţiu cauzată de prea multe străzi şi blocuri neechidistante. Calitatea vieţii a scăzut, locuitorii din apartamentele de pe faţă inhalând fumul de la maşini iar locuitorii de pe spate având vedere către celelalte blocuri şi către ghena de gunoi.

Tiparul blocurilor s-a schimbat, în loc de blocuri bară, cub şi turn, după 1977 s-au construit blocuri însiruite de-a lungul străzilor. Toate apartamentele de 4 camere precum şi cele de 3 camere confort 1 au fost dotate cu 2 băi (anterior doar apartamentele de 4 camere confort 1 aveau 2 băi). Procentajul apartamentelor de 2 camere a scăzut în favoarea garsonierelor şi apartamentelor 3 şi 4 camere. Pentru muncitori şi nefamilişti nu s-au mai construit cămine cu băi la comun, ci blocuri de garsoniere, fiecare cu bucătărie şi baie proprie.

Au apărut apartamente cu 5 camere, acestea se pot găsi doar în blocuri non-standard, proiecte unicat de colţ pentru închiderea frontului de blocuri de pe 2 străzi. În cartierul Băneasa din totalul de ~2200 apartamente, am identificat 51 cu 5 camere (2,3%). Pe tot Bucureştiul estimez că doar 0.05% din apartamente au 5 camere. În Ploieşti puteţi găsi apartamente cu 5 camere în blocul F1 de pe Toma Caragiu, blocul A de pe Constantin Dobrogeanu Gherea, blocurile 115D şi 141I din Enăchiţă Văcărescu.

Cartiere începute după 1977:

Bucureşti: Baicului, Crângaşi, Ion Mihalache, Militari (zona Uverturii şi zona dintre frontul sudic Iuliu Maniu şi calea ferată Cotroceni), Moşilor, Olteniţei (zona dintre Şoseaua Berceni şi Şoseaua Olteniţei), Rahova (zona Căii Rahovei şi Mărgeanului), Ştefan Cel Mare (frontul sudic), Vitan.

Ploieşti: Bulevardul Bucureşti, jumătate din Malu Roşu, Enăchiţă Văcărescu, Peneş Curcanul, Republicii I (între Piaţa Mihai Viteazu şi McDonalds), 9 Mai.

plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan plan

Blocurile de după 1984

În jurul anului 1985 s-a introdus o nouă serie de blocuri cu apartamente de mărime sporită comparat cu cele introduse în 1977-1980: garsonieră 35-40 m², 2 camere 55-60 m², 3 camere 75-80 m², 4 camere 90-100 m², sufragerile având 20 m² iar dormitoarele 12-14 m². S-au construit în paralel şi blocuri din seria anterioară.

O serie de blocuri cu finisaje exterioare de lux au apărut pe Bulevardul Unirii şi străzile adiacente (Burebista, Decebal, Nerva Traian, Matei Basarab, dar şi în Piaţa Victoriei. Acestea au sufragerii de 22 m² şi dormitoare de 14-16 m², suprafaţa totală ajungând la ~110-120 m² pentru 4 camere şi peste 150 m² în cazul duplex-urilor cu 5 camere.

Cartiere începute în după 1984:

Bucureşti: Bulevardul Unirii, Electronicii, Militari (zona Virtuţii), Rahova (zona Sebastian şi 13 Septembrie), Văcăreşti.

Ploieşti: Cantacuzino, Democraţiei II, Eroilor, Gheorghe Doja.

plan plan plan plan plan plan plan

Am desenat planul blocurilor întregi pe baza planurilor de apartamente individuale găsite pe diverse site-uri de anunţuri imobiliare şi pe baza proiectelor de reabilitate termică, plus propria cercetare (privind blocul pe Google Street View + intrând în casa scării unde am găsit uşa deschisă, eventual măsurând scara cu ruleta). Mobila pe care am desenat-o e pentru a arăta cât de (ne)încăpătoare sunt camerele. În unele cazuri nu veţi putea aşeza mobila conform planului meu din cauza caloriferelor.

Scopul desenării planurilor e pentru a oferii informaţii generale celor care îşi caută apartament, studenţilor la arhitectură şi altor pasionaţi de arhitectura comunistă.

Am văzut anunţuri de vânzări apartamente care folosesc planurile desenate de mine (exemplu). Nu mă supăr dacă îmi folosiţi planurile, dar aş vrea să vă rog să nu mai tăiaţi desenul pe linia pereţilor apartamentului pe care îl vindeţi, ci să ştergeţi apartamele vecine (ca apartamentului pe care îl vindeţi să fie înconjurat de fundal gri).

Pentru proiectarea mobilei măsuraţi singuri apartamentul vostru, NU folosiţi dimensiunile din planurile mele deoarece pot exista diferenţe de dimensiuni de la un bloc la altul, stâlpi de rezistentă care pătrund în camere, tuburi de scurgere a apei pluviale pe care eu le-am omis, sau mai grav, în special în blocurile din panouri prefabricate sunt mulţi pereţi strâmbi, oblici, lungimea unor camere diferă cu câtiva cm între podea şi tavan.


Planuri blocuri desenate în Paint în 2005-2007

În 2005-2007 simultan cu desenarea hărţilor Ploieştiului, am desenat în Paint planuri la toate modelele principale de blocuri din Ploiesti şi din oraşele apropiate. Planuri aproximative pe baza poziţiei geamurilor la exterior plus intrând în casa scării pentru a vedea poziţia uşilor, cu dimensiuni estimate. Probabil unii dintre voi aţi zice că am făcut o muncă neserioasă, dar la vremea respectivă nu aveam posibilitatea să fac ceva mai de calitate.

Descarcă Planurile Blocurilor.doc


Planuri apartamente desenate în AutoCAD în 2003-2005

Am făcut planuri precise în AutoCAD pentru aproximativ 10 rude şi prieteni în ale căror apartamente am avut acces şi le-am măsurat. La vremea respectivă nu desenam mobila şi toate detaliile. Aveam 14-16 ani.

Planuri apartamente

În ultimii ani s-au dezvoltat site-urile de imobiliare, unele site-uri afişează planuri schematice la toate apartamentele aflate la vanzare, altele afişeaza planuri originale scanate de către proprietari. Asta îmi permite să redesenez în AutoCAD planurile la aproape toate blocurile, mai precis decât ce am desenat în Paint în 2005-2007, dar oare va fi utilă cuiva asemenea muncă în AutoCAD? Aştept comentarii!

Vă anunţ că pot face planul apartamentului în format AutoCAD .DWG pentru oricine din Romania, pe GRATIS, atâta timp cât mă va ajuta să îmi îmbunătăţesc studiul arhitecturii comuniste. Nu trebuie decat să îmi daţi cotele exacte (puteţi face o schită în creion sau în Paint şi eu o voi transforma într-un desen profesional în AutoCAD).

Şi dacă nu sunteţi interesat de plan AutoCAD, puteţi trimite planul dumneavoastră pentru a il pune la colecţia mea de apartamente.

Planul blocului meu Planul blocului meu

Desenasem planul bloculul în 2007 imediat ce m-am mutat, dar nu era tocmai corect. L-am corectat în 2016 după ce preşedintele blocului a cumpărat de la primarie planurile originale de la momentul construirii blocului (deci se pot găsi!)
Planul blocului meu


Cum se desenează un bloc?

Am vizitat un apartment înarmat cu o ruletă şi am făcut schiţa în creion, iar acasă l-am desenat în AutoCAD şi mobilat.
Apartament 4 camere Apartament 4 camere

Pe lângă apartamentul care mi s-a cerut să îl desenez, am desenat întregul bloc din interes propriu. A fost suficient să intru în unicul apartament de 4 camere de la parter ca să desenez întregul bloc cu apartamente de 2 si 3 camere.
plan

Video: cum se desenează un bloc în 2021

Înălţimea blocurilor comuniste

În perioada interbelică unele blocuri de 4 etaje aveau lift la scara principală iar altele nu. De la 5-6 etaje în sus toate aveau un lift la scara principală şi alt lift la scara servitorilor.

În perioada 1960-1980 majoritatea oraşelor in care s-au construit cel puţin câteva zeci de blocuri, aproximativ 10-30% sunt blocuri turn (cu lift). Puteţi vedea blocuri turn (8-10 etaje) intercalate cu blocuri de 4 etaje atât în cartierele Bucureştene precum Berceni, Drumul Taberei sau Militari, până la comune gen Nehoiu.

După 1975 s-a trecut la construcţia de blocuri în aliniament stradal. În perioada 1980-1990 înălţimea blocurilor era dictată de mărimea oraşului. Bucureştiul e dominat de blocuri cu 10 etaje la bulevarde şi cu 8 etaje la străzile secundare, în timp ce oraşele din provincie sunt dominate de blocuri cu 7-8 etaje la bulevarde şi 4 etaje la străzile secundare. Mioveni e cel mai mare oraş unde niciun bloc nu are lift deoarece construcţia blocurilor a început după 1975.

Există şi un număr redus de blocuri turn cu până la 18 etaje, un număr redus de blocuri cu 5-6 etaje cu lift, dar şi cu 5 etaje fără lift. Majoritatea blocurilor confort 2 şi 3 (dacă nu toate) au 1 lift indiferent de numărul de apartamente (am văzut maxim 110 apartamente cu 1 lift), unele blocuri confort 1 cu peste 40 apartamente au 2 lifturi (am văzut maxim 55 apartamente cu 1 lift), unele blocuri de peste 14-18 etaje au 3 lifturi din care unul mai mare în care încape un pat dublu.

Nehoiu, comuna cu 2 blocuri turn de 10 etaje construite în jur de 1977 adică cu 12 ani înainte să devină oraş în 1989.
plan

Superlative şi blocuri comuniste neobişnuite

Cele mai înalte blocuri comuniste: „bloc turn” e adeseori asociat cu blocurile de 10 etaje (11 niveluri, deşi unele au 12 niveluri), dar în Bucureşti s-au construit 15 blocuri cu 16-19 niveluri, plus alte câteva zeci cu 12-15 niveluri. În provincie am văzut blocuri de maxim 15 niveluri: 1 în Ploieşti P+14, 1 în Buzău P+M+13, 3 în Constanţa P+14, 1 în Braşov P+12, şi lista continuă (lăsaţi comentarii în ce oraşe mai sunt blocuri de peste 12 etaje).

Cel mai mare bloc: Blocul 63, strada Dristorului nr. 97-119, 210 metri lungime, PDF-ul reabilitării din sector 3 scrie 950 garsoniere, eu am numărat pe Google Streetview 979 garsoniere (89/etaj x 11). Când mai ajung în zonă încerc să întru în el să aflu adevărul.

Cel mai lung şir de blocuri: cea dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Constituţiei, aproximativ 800 metri lungime din care 600 metri în linie dreaptă. În afara Bucureştiului am găsit în Ploieşti pe strada Malu Roşu un şir de 243 metri lungime, 12 scări.

Cel mai lung bloc (1 singură adresă): bloc B1, strada Liviu Rebreanu nr. 6, 260-270 metri lungime, 11 scări, urmat de bloc L14, Bulevardul 1 Decembrie 1918 nr. 35, 240-250 metri lungime, 11 scări.

Dacă în perioada interbelică blocurile de lux includeau parcări subterane, în perioada comunistă s-au construit doar un număr redus de blocuri cu parcări subterane (aş vrea să ştiu motivul), în Ploieşti există doar 1 astfel de bloc (pe Aleea Levănţica), care culmea e bloc de garsoniere. În Bucureşti sunt mai multe.

Bloc comunist (sfărşitul anilor 1980) cu parcări subterane pe Strada Cernăuţi din Bucureşti

Bloc comunist (anii 1970) cu garaje pe Aleea Poiana Narciselor din Deva

S-au construit un număr redus de apartamente pe 2 niveluri (în Anglia şi Singapore se numesc „maisonette” la noi li se spune „duplex”, primul fiind construit în 1959 la Palatul Regal (apartamente de 3 camere), altul pe Şoseaua Iancului (apartamente de 4 camere), şi probabil mai sunt câteva. Unele duplex-uri sunt la ultimul etaj, în Bucureşti majoritatea duplex-urilor se află în jurul Bulevardului Unirii şi în Băneasa. În Ploieşti duplex-uri se află în 3 blocuri pe Gheorghe Doja şi 7 în Mihai Bravu, toate având 5 etaje. Probabil fiindcă legea permitea maximum 4 etaje de la intrare până la uşa ultimului apartament, cuiva i-a venit ideea să facă apartamente duplex la ultimul etaj pentru a obţine un etaj în plus.

Nu ştiu exact care era legea din perioada comunistă, dar cu toţii ştim că blocurile fără lift au maxim 4 etaje, totuşi în Ploieşti sunt 2 blocuri cu 5 etaje fără duplex-uri: Bloc B1 din Eminescu şi blocul de pe Tache Ionescu. În Târgovişte unele din blocurile de 4 etaje din anii 1980 au 1 apartament sau 2 garsoniere la etajul 5. şi https://en.wikipedia.org/wiki/Bahria_Town_Karachi

Proiecte de reabilitare termica

Un vizitator al site-ului mi-a adus la cunostinţă în 2019 că Primăria Sector 3 a publicat AICI proiectele de reabilitare termică a blocurilor. Proiectele datează din 2015 iar la redesenarea site-ului primăriei din 2020 au fost şterse. Din fericire le-am download-at pe toate: 264 blocuri, 4192 fişiere PDF, totalizând 17 GB, 10 ore mi-a luat download-area tuturor fişierelor (alt+click).

Proiectul tehnic conţine plan subsol, parter, etaje, terasă, faţade, secţiuni, instalaţii electrice, gaze şi sanitare, şi documentaţie scrisă. Toate realizate de Hachiko Design.

Ţinnd cont de cantitatea uriaşă de informaţii care nu se mai găseşte nicăieri pe internet, o voi oferi contra-cost. Nu m-am decis încă preţul fiindcă nu ştiu cui i-ar fi utilă, şi câte proiecte aţi vrea să cumpăraţi. Cine e interesat să mă contacteze!

Etichete:

7 comentarii la „Evoluţia blocurilor comuniste şi plan apartamente”

  1. O IDEE AMBITIOASA, FELICITARI !
    E totusi greu de monetizat asa un talent.
    Ar fi mult mai usor daca ai avea acces la arhivele vechilor institute de proiectari (socialiste).
    Astazi exista si sisteme de randare (softuri) care transforma o fotografie in desen (si chiar in spatiu 3d) automat. (:-)).
    Dar s-ar mai putea face si altceva:
    Solutii de utilizare mai eficienta a acestor spatii (rafturi, despartituri mobile, mobilier miscator)
    pentru care IMBUNATATIRI FACUTE PE CAZ CONCRET oamenii ar fi dispusi sa PLATEASCA !
    Pentru idei, recomand sti-uri de arhitectura cum ar fi MODLAR si ce mai da google.
    Inca o data felicitari si mult succes.
    Sandu

    1. Am zis eu ca vreau sa monetizez desenarea planurilor blocurilor comuniste? Site-ul are in total 800 vizitatori pe zi si castig destul din desenat case pentru cei care construiesc si din baze de date. Sectiunea in romana care include planurile blocurilor comuniste are doar 10 vizitatori pe zi.
      Apoi software-urile care transforma automat fotografie in desen nu fac niciodata 100% corect mai ales pe planurile vechi heliografice.

  2. Salut, in ce tip de bloc era apartamentul in care ai locuit intre 95-2007? Este cam genul de apartament care ma intereseaza (as vrea totusi d-ala cu balcon lung bucatarie+sufragerie). Am vazut unele cu balcon pe toata lungimea sa pe Republicii la primele etajele, ai cumva un plan de la un bloc dintr-asta cu apartamente de 3-4 camere? Multumesc si inca o data felicitari pentru acest site.

  3. Felicitari pentru ideea de a construi o asemenea biblioteca!
    Dar din pacate in acest moment nici un link din acest articol nu este functional (404 error)

    1. Acum 1 an am luat domeniu teoalida.ro iar pe 2 septembrie 2018 am schimbat firma de hosting iar linkurile din acest articol ramasesera in vechiul format teoalida.com/ro, d-aia nu mergeau, le-am schimbat acum in teoalida.ro, mersi ca mi-ai atras atentia!

  4. Pingback: Să vorbim un pic despre bucătăria deschisă (open plan) ⋆ zoso blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.